poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Dimanche ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-07-21 | |
Sunt zile în care am senzația că totul mă lasă
Oamenii. Timpul. Vocea din mine. Doar cerul - nu El rămâne, dincolo de perdeaua subțire și oboseală Nu face zgomot. Nu bate la geam. Doar este Îl găsesc dimineața când nici nu am făcut ochi, nici cafea Seara la fel când sting lumina cu gândul că nu am făcut destul Cerul nu întreabă. Nu cere explicații. Doar este Ca o fotografie care nu se șterge oricât aș închide ochii Și poate de aceea e atât de greu de înțeles: Cum ceva atât de mare poate iubi fără să plece?! Dar, uneori port cerul și în coșul pieptului De câte ori îmi deschizi bluza te arunci în gol Și pentru că acesta e locul lucrurilor care nu mor pe de-a-ntregul Ne regăsim mereu pentru că te știe pe de rost Norii lui se joacă precum copiii lui Dumnezeu Care nu termină niciodată acuarelele Sub acesată pojghiță nimic nu e prea greu de dus, de îndurat Cerul nu face zgomot, nu strigă, nu cere Este mereu cu genunchii la piept în așteptare Precum o corabie care parcă ar spune: Azi unde te duc?
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate